M-am saturat ca oamenii sa-si doreasca sa fiu intr-un anumit fel, doar pentru ca asa sunt ei. E treaba mea in ce cred si in ce nu cred, ce fac, cum fac. Oricat de mult as incerca sa fiu pe placul celor din jur, mereu mi se gaseste cate un defect, cate ceva care trebuie schimbat; ei bine, nu vreau, frate, sa schimb nimic! Asa sunt eu! Iti convine, bine! Nu, ma doare undeva!
De ce trebuie sa fac lucrurile dupa cum vor altii? De ce sa ma imbrac office, daca situatia nu ma obliga, iar eu ma simt mai bine sport? De ce sa mananc supa din frigider, daca eu vreau sa-mi fac omleta? De ce sa ascult muzica orientala, daca eu prefer r’n’b japonez? De ce sa vorbesc cu tine despre whatever, doar pentru ca ma faci sa ma simt vinovata ca eu am dat drumul in timp ce tu nu? De ce sa iti fiu prietena, daca tu nu stii nici cum ma cheama? De ce sa scriu (compun) pentru tine, cand eu sunt buna numai atunci cand ai ceva de intrebat si, de fapt, pentru tine nu am valorat vreodata mai mult de atat? De ce sa te iubesc, cand tu nici nu stii ca exist, nu ai stiut niciodata si, probabil, nu vei sti? Si totusi, fac orice ca sa fiu pe placul vostru, al tuturor… Ma imbrac office, mananc supa, ascult muzica orientala, vorbesc cu tine, iti sunt prietena, compun pentru tine… te iubesc…
Am devenit o papusa manevrata de cei de langa mine, traiesc pentru ei, ma schimb dupa cum vor ei. E trist cand ma gandesc ca visurile mele devin vise, iar visele devin singura lume in care mai pot fi eu. Cum poti spune despre cineva “Vai! Dar uite-te ce dantura are! E urat!”, cand omul acela este atat de superb! De ce sunt observate numai defectele, iar etichetarea vine in functie de ele? M-am saturat sa vada lumea la mine cele cateva kilograme in plus si sa refuze sa ma priveasca in ochi, sa vada ce simt…
Iar tu, “vedeta” a propriei lumi, crezi ca daca ai un nume cunoscut de multi si un talent apreciat esti cu ceva mai bun ca mine? Ce/cine te indreptateste sa ignori pe cineva care te-a adus unde esti acum? Your talent and fame mean nothing to me, if your attitude sucks! Behave like a human and I’ll praise you as if you were a god!
Eu sunt eu! Accepta-ma asa, nu mai incerca sa ma schimbi! Nu vreau sa zambesc pentru ca iti doresti tu asta si nu vreau sa ma opresc din plans ca sa nu te intristezi! Nu ma pune sa aleg intre doua persoane, dintre care una esti tu, pentru ca sigur nu te voi alege pe tine tocmai pentru ca ma obligi sa aleg! Nu ma mai privi asa cum vrei tu sa ma vezi, incearca sa intelegi cum sunt cu adevarat!
Ce rost are sa-i faci pe altii fericiti, daca sufletul din tine tipa si se chinuie sa traiasca? Am o inima distrusa, singura si, totusi, zambesc… pentru voi… Dar voi nu veti vedea/intelege niciodata!
Aceste randuri reprezinta doar unul dintre sentimentele pe care nu am reusit sa le controlez…
So close to becoming my favourite…
N-am crezut ca linistea poate spune atat de multe si intr-un mod atat de profund… Am cautat subtitrarea inainte sa ma uit la film (normal); ulterior, am descoperit ca nici nu aveam nevoie de ea, pentru ca mesajul nu statea in cuvinte…
Dragostea n-are nevoie de vorbe, tacerea ii este de ajuns… Recomand filmul in special celor care cred ca sunt capabili sa auda, sa asculte si sa simta linistea din sufletul si din jurul lor…
 | pmg on lacrimi de dor… (ve… |
 | singura on lacrimi de dor… (ve… |
 | MastVid.com on what is cool… |
 | AdinanidA on versuri aruncate… |
| pmg on sa vorbim despre manipulare… |
pmg thoughts 