Archive for W

sa vorbim despre manipulare…

Posted in prin ochii unui jurnalist with tags , , , , , , , , , , , , , , , on July 6, 2011 by pmg

A trecut ceva timp de cand mi-am dorit sa-mi exprim opinia in legatura cu ceva anume, mai ales intr-o maniera asa puternica…

Trebuie sa recunosc, de vreo cateva luni am renuntat sa ma mai uit la televizor, pentru ca, pur si simplu, mi s-a taiat de tot ce mi se baga pe gat, indiferent de postul pe care ma opresc; daca ma uit la stirile de pe canalul X, trebuie sa am o parere buna despre X, daca mut pe canalul Y, trebuie sa fiu anti X si pro Y, deoarece informatiile sunt prezentate de asa natura… Ajung si pe canalul Z, disperata de incercarile fatise de manipulare, iar acolo imi dau seama ca ma prostesc daca nu schimb intr-un interval (indulgent ales) de 5 minute. Asa ca ma decid sa stau putin pe canalul W, macar acolo ar trebui sa vad ceva inocent, eventual educativ, insa descopar o promovare agresiva a unor valori “importante” pentru omenire, precum violenta, rasismul, ipocrizia, superficialitatea s.a.m.d. Rezultatul final al acestei ecuatii cu atatea necunoscute este urmatorul: apas pe butonul rosu de la telecomanda, dau drumul la muzica fara mesaj pe care o am in calculator (macar stiu ca nu incearca sa imi schimbe parerea in legatura cu vreo chestiune importanta), ma intind in pat, inchid ochii si ma gandesc unde sunt acum, unde vreau sa fiu in viitor si cum planuiesc sa ajung acolo.

N-am avut vreodata intentia sa critic ceea ce se intampla cu presa din Romania si am incercat, pe cat posibil, sa nu judec pe cineva pentru ce vad la televizor; am zis ca, pana la urma, si eu tot sange de jurnalist am… Dar incep sa ma intreb ce fel de jurnalisti sunt cei care ne vorbesc despre X si Y si daca eu sunt asa. Am zis, in repetate randuri chiar, ca, daca asta inseamna sa lucrezi in presa, atunci eu nu voi face vreodata asa ceva…

Dar sa revenim, intr-o maniera mai directa, la ideea de manipulare. Dupa N luni de tinut televizorul inchis, din cauza “evenimentelor” politice din ultima vreme, m-am gandit sa suflu praful de pe telecomanda, poate s-o fi schimbat ceva, poate cineva are curajul sa vorbeasca; si am riscat…

Anti X din nou, pro Y din nou… OK, nu sunt de acord cu X si sunt pregatita sufleteste sa fiu de partea lui Y; insa asta NUMAI DACA Y chiar este dispus la o schimbare adevarata. Manipularea de inceput a fost aceeasi pe care o stiam, nimic nou, nimic frumos, nimic urat, nu nervi, nu dezamagire, doar indiferenta (din partea mea, pentru ca restul au interese diverse). Mi-am zis atunci ca sunt gata sa lupt pentru ca tara mea sa o duca mai bine, pentru ca parintii mei sa nu-si mai puna problema ca poate va veni o zi cand nu vor avea ce sa manance, pentru ca prietenii mei sa-si poata gasi un loc de munca si sa nu mai stea pe bara cu diplome de licenta si de masterat in buzunar, in timp ce altii le conduc vietile fara ca macar sa stie sa manevreze in mod corect cuvintele spuse…

Dar, logic, nu pot lupta singura… Y, ajuta-ma sa lupt! Iar Y s-a rupt ajutandu-ma 😉 In schimb mi s-a oferit o bucata de istorie, care ma indemna sa fac asa, care ma indemna sa strig asta… Numele unui om… Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu respectiva perspectiva politica. De fapt, din punct de vedere doctrinar, nu am inca o parere clara (am mai zis si repet: stiu prea multa politica pentru a-mi permite sa am vreo perspectiva clara in acest sens, legat de doctrine, si mentin aceasta afirmatie).

Adica, sincer acum, tu, Y, vrei sa ma ajuti sa lupt pentru mine, dar ca sa fac asta trebuie, dupa tine, sa strig numele unui om in strada? Pentru ca asta e impresia pe care mi-o lasi… Nu am nimic cu personalitatile politice, fiecare merita respect pentru ceea ce a facut, bine sau rau, pana la urma a ajuns acolo cumva, eu inca n-am ajuns acolo… Dar problemele pe care le am acum, despre ele vreau sa strig in strada, daca se va ajunge la asta, deoarece eu caut rezolvari la respectivele probleme si nu un salvator ca in povesti; pentru ca nu stiu daca nu cumva acel salvator nu este doar un alt X… Imi vorbesti din trecut si despre trecut; respect istoria, nu pretind ca sunt mai presus in vreun fel, dar vorbeste-mi despre prezent cu solutii actuale, credibile; nu ma impinge intr-o lupta pentru ceva din trecut… 

M-am saturat de manipulare! Nu ma influenta sa fac ceva care, pana la urma, nu stiu cum ma va ajuta. Nu incerca sa ma convingi sa lupt pentru ceva in care tu crezi. Demonstreaza-mi ca ai solutii reale pentru prezentul si viitorul meu si nu-mi mai omori neuronii cu documentare istorice si strigate ca acum 50 de ani; eu am 23 de ani, nu 50; nu am trait vremurile acelea si, oricat de mult ti-ai dori ca tinerii sa traiasca cu aceleasi conceptii cu care ai crescut tu, imi pare rau sa te dezamagesc spunandu-ti ca nu va fi niciodata asa, dar chiar nu va fi; cei slabi de inger sunt prea incapatanati sa accepte conceptiile impuse de altii, iar cei pe care ii duce mintea sunt destul de inteligenti/destepti/inspirati sa nu o faca 😉

Asa ca hai sa lasam din nou praful sa se astearna pe telecomanda aruncata intr-un colt al camerei, pentru ca nu se va schimba ceva prea curand, iar eu, sincer, nu cred ca mai sunt dornica sa lupt pentru un popor condus de indivizi care-si doresc numai atingerea propriilor interese (oricare ar fi ele), fara sa tina cont de civilizatie, bun simt, respect, putere bazata pe incredere si adevar. M-am saturat de oameni care vor doar sa ma foloseasca, care vor sa ma hipnotizeze, sa ma transforme intr-unul dintre robotii lor, fara sa le pese ce viata as duce ca robot…

N-oi fi eu un geniu, dar am destui neuroni inca activi in creier incat sa nu imi permit sa inchid ochii si sa strig ce vor altii, orbita de niste promisiuni venite din istorie, care, pentru mine, sunt lipsite de credibilitate… 

X sau Y??? De ce nu X si Y sau nici X, nici Y? Pentru ca, oricum, intr-un final, X = Y… Si aici se opreste momentul meu de impartasire a gandurilor ascunse…

Advertisements